- prãdálnic
- adj. m., pl. prãdálnici; f. sg. prãdálnicã, pl. prãdálnice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
prădalnic — PRĂDÁLNIC, Ă, prădalnici, ce, adj. 1. Care are caracter de jaf; care deposedează pentru a se îmbogăţi. 2. (Despre animale) Care trăieşte din pradă; (despre păsări) răpitor. – Pradă + suf. alnic. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
jefuitor — JEFUITÓR, OARE, jefuitori, oare, adj., s.m şi f. (Persoană) care săvârşeşte un jaf (1); persoană care jefuieşte. [pr.: fu i ]. – Jefui + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator … Dicționar Român
pradă — PRÁDĂ, prăzi, s.f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (concr.) Totalitatea bunurilor materiale şi (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ♢ loc. vb. (înv.) A face pradă = a prăda. 3 … Dicționar Român
rapace — RAPÁCE, rapaci, ce, adj. (livr.) Hrăpăreţ, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax – acis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RAPÁCE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor … Dicționar Român
răpicios — RĂPICIÓS adj. v. prădalnic, răpitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
răpitor — RĂPITÓR, OÁRE, răpitori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpeşte pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde şi consumă hrană de origine animală, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a două ordine de păsări de… … Dicționar Român